CADRU GENERAL FOLOSIŢI MEDIUL AMBIANT - ALEGEŢI CE E MAI BUN          Mintea dvs. este un mecanism uluitor. Cînd mintea vă funcţionează într-o direcţie anume, vă poate purta spre un succes remarcabil. Dar aceeaşi minte, dacă operează altfel, poate aduce un eşec total. Mintea este cel mai delicat, cel mai sensibil instrument ce a fost creat vreodată. Şi ea are nevoie de un anumit tip de hrană mentală pentru a funcţiona la capacitate maximă. Hrana mentală este mediul înconjurător în care trăiţi - toate lucrurile mărunte care vă influenţează gîndirea conştientă şi inconştientă. Tipul de hrană mentală pe care îl consumăm ne influenţează obiceiurile, atitudinile, personalitatea. Mintea îşi reflectă ambientul cu care se hrăneşte în acelaşi fel în care trupul reflectă hrana care i se oferă. Prin urmare, ambientul ne formează, ne modelează, ne determină modul de gîndire. Încercaţi să numiţi o singură deprindere sau un stereotip pe care nu l-aţi însuşit de la ceilalţi. Lucruri relativ mărunte, precum felul în care mergem, tuşim, ţinem o ceaşcă în mînă; sau preferinţele pentru muzică, literatură, timp liber, vestimentaţie - toate se datorează într-o măsură covîrşitoare mediul înconjurător.     În plus, ţinta gîndurilor noastre, scopurile, atitudinile, însăşi personalitatea noastră este opera mediului în care ne aflăm.     O asociere îndelungată cu oameni josnici, de cele mai dese ori, ne face să gîndim şi noi josnic, contactul strîns cu indivizi mărunţi dezvoltă în noi deprinderi mărunte. Partea bună este că asocierea cu oameni ce nutresc idei măreţe ne creşte nivelul de gîndire; apropierea de oameni ambiţioşi - ne ambiţionează.     Psihologii sînt de acord în a spune că persoana care sînteţi azi, personalitatea dvs., ambiţiile, poziţia actuală în viaţă sînt toate, în mare parte, rezultatul ambientului dvs. psihologic. Şi tot ei susţin, în unanimitate, că persoana care veţi deveni peste un an, zece sau douăzeci depinde aproape integral de ambianţa ulterioară.     Odată cu scurgerea timpului, vă veţi schimb. Acest lucru este sigur. Dar modul în care vă veţi schimba depinde de mediul viitor, adică de hrana cu care vă veţi alimenta mintea. Să vedem ce putem face ca să ne asigurăm că mediul înconjurător ne răsplăteşte cu satisfacţie şi eficienţă.     În primul rînd, recuperaţi-vă credinţa în succes. Obstacolul principal pe drumul către succes este sentimentul că împlinirea desăvîrşită nu poate fi atinsă. Această atitudine îşi are sursa în nenumăratele forţe represive care ne orientează gîndirea către niveluri mediocre. Ca să înţelegem aceste forţe represive trebuie să ne întoarcem în anii copilăriei, cînd toţi aveam vise măreţe, cînd făceam planuri de cucerire a necunoscutului, de împliniri emoţionale şi stimulante etc. Şi în neştiinţa noastră binecuvîntată, credeam că avem drum liber în calea împlinirii acestor scopuri. Dar ce s-a întîmplat? Cu mult timp înainte să atingem vîrsta la care să începem efectiv să ne îndeplinim obiectivele, sîntem contaminaţi de o mulţime de influenţe represive.     Auzim de la toată lumea că "este o prostie să fii un visător" şi că ideile noastre sînt "absurde, stupide, naive sau prosteşti", că "trebuie să ai bani ca să călătoreşti", că "trebuie să ai prieteni importanţi" sau că "eşti prea bătrîn sau prea tînăr".     Ca rezultat al acestui bombardament de tip "nu-poţi-progresa-deci-nu-are-rost-să-încerci", majoritatea oamenilor pe care îi cunoaştem pot fi împărţiţi în trei grupuri:     Primul grup.     Cei care abandonează complet: majoritatea oamenilor sînt convinşi în adîncul sufletului că nu au ceea ce le trebuie, că adevăratul succes, adevărata împlinire e pentru alţii, care sînt, pur şi simplu, norocoşi.     Al doilea grup.     Cei care s-au predat doar parţial: acest grup, mult mai redus numeric, este reprezentat de cei ce îşi încep viaţa adultă sperînd din tot sufletul să obţină succes. Aceşti oameni se pregătesc. Muncesc. Fac planuri. Dar după ceva timp, rezistenţa devine prea puternică, competitivitatea lor slăbeşte şi se ajunge la concluzia că un succes considerabil nu merită efortul. De fapt, în acest grup găsiţi cele mai puternice forme de frici: frica de eşec, frica de dezaprobare publică, frica de nesiguranţă, frica de a nu pierde ceea ce avem deja etc. Aceşti oameni nu sînt împliniţi pentru că ştiu că au abandonat lupta. În acest grup sînt şi mulţi oameni talentaţi şi inteligenţi, care preferă să se tîrască prin viaţă pentru că le e frică să se ridice şi să alerge.     Al treilea grup.     Aici sînt cei care nu se dau niciodată bătuţi. Acest grup, poate doi sau trei la sută din numărul total, nu permite să fie condus de pesimism, nu crede în abandon în faţa forţelor represive, nu crede în mersul tîrîş. În schimb, aceşti oameni trăiesc şi respiră succes. Acest grup este cel mai fericit pentru că are cele mai mari împliniri. Ei consideră că viaţa îi stimulează, că este mereu capabilă să le ofere recompense, că e demnă de a fi trăită. Ei aşteaptă entuziaşti fiecare nouă zi, fiecare nouă întîlnire cu alţii.          Trebuie să recunoaştem că fiecare dintre noi ar vrea să facă parte anume din acest grup, singurul care obţine succes şi singurul care acţionează şi obţine rezultate. Şi dvs. puteţi face parte din ei, dar acest lucru necesită eforturi susţinute şi demersuri permanente. Dvs. sînteţi autorul propriei dvs. vieţi - aşa cum o "faceţi", aşa o veţi "trăi". Important este să luaţi decizia şi să începeţi. Chiar de azi, chiar din acest moment.