O veveriţă nu trebuie învăţată cum să-şi adune alunele şi nici nu trebuie învăţată cum să şi le păstreze pentru iarnă. O veveriţă născută primăvara încă nu ştie ce e iarna. Şi totuşi, în toamna anului respectiv, o vezi adunîndu-şi cu grijă alunele pe care le mănîncă în lunile de iarnă, cînd nu are altă hrană la dispoziţie. O pasăre nu are nevoie să ia lecţii ca să-şi facă un cuib. Şi nici să urmeze cursuri de navigaţie. Şi totuşi, păsările străbat uneori mii de kilometri, deasupra oceanului. Ele nu au ziare sau televizor care să le dea informaţii despre starea vremii şi nici cărţi scrise de exploratori sau pionieri ai păsărilor, care să le facă hărţi pentru a le indica cînd să plece în ţările calde. Şi totuşi pasărea „ştie" exact cînd vine vremea rece şi unde este climă caldă, chiar dacă e la o distanţă de mii de kilometri.
   În încercarea de a explica aceste lucruri, de obicei spunem că animalele au un „instinct" care le ghidează. Analizaţi acest instinct şi veţi descoperi că îl ajută pe animal să se adapteze excelent la mediul înconjurător. Pe scurt, animalele au „instinctul succesului".
   Deseori uităm faptul că şi omul are un instinct al succesului, cu mult mai evoluat şi mai complex decît cel al animalului. Creatorul nu l-a nedreptăţit pe om. Ba chiar omul a fost binecuvîntat în această direcţie.
   Animalele nu-şi pot alege scopurile. Scopurile lor (supravieţuirea şi reproducerea) sînt pre-fixate, ca să zic aşa. Mecanismul succesului lor este limitat la aceste imagini încorporate ale scopului pe care noi le numim „instincte".
   Pe de altă parte, omul are ceva ce animalele n-au - imaginaţie creatoare, căci omul, dintre toate creaturile, este mai mult decît atît, este un creator. Cu imaginaţia lui, el poate formula o multitudine de scopuri. Omul singur îşi poate direcţiona Mecanismul succesului folosindu-şi imaginaţia sau capacitatea de a-şi imagina.
   Deseori ne gîndim că „Imaginaţia creatoare" este caracteristică doar poeţilor, inventatorilor şi celor asemeni lor. Dar imaginaţie creatoare este în tot ceea ce facem. Chiar dacă nu au înţeles de ce sau cum este fixat mecanismul creator pentru a intra în acţiune, marii gînditorii ai tuturor timpurilor, precum şi încăpăţînaţii „practici" au recunoscut acest fapt şi l-au explorat. Napoleon spunea că „Imaginaţia conduce lumea". „Imaginaţia, dintre toate resursele omului, este cea mai asemănătoare lui Dumnezeu", spunea Glenn Clark. „Imaginaţia este cel mai important izvor al activităţii umane şi sursa progresului... Distrugeţi-o şi condiţia umană va stagna şi vom ajunge nişte brute", spunea Dugold Stewart, celebrul filozof scoţian. Henry J. Kaiser susţinea că „îţi poţi imagina viitorul". EI atribuia mare parte a reuşitei sale în afaceri imaginaţiei sale creatoare, dar şi folosirii ei în mod pozitiv şi constructiv.