Timp de secole, oamenii au utilizat aproximativ aceleași instrumente, au repetat aceleași gesturi și au trăit într-un mediu similar. Diferența dintre un țăran din secolul al XI-lea și un țăran din secolul al XIII-lea era extrem de nesemnificativă. Istoria se derula cu o anumită regularitate de-a lungul timpului, chiar dacă descoperiri fundamentale sau mutații socio-istorice marcau o accelerare în viața cotidiană și în mentalități: anumite epoci, ca Renașterea în Europa sau secolul al XIX-lea, au fost, este adevărat, niște momente deosebit de efervescente. La începutul secolului al XX-lea roata timpului începe deja să se învîrtă mai repede, dar mutațiile rămîn moderate: astfel, un brutar născut în secolul al XX-lea a văzut apărînd aragazul, dar nu a cunoscut nici o altă bulversare în cariera sa.
După cel de-al Doilea Război Mondial, schimbarea a devenit una dintre cele mai vizibile caracteristici ale societății noastre. Astăzi, viețile noastre cunosc o accelerare vertiginoasă. Este suficient, pentru a ne convinge, să trecem în revistă toate obiectele pe care le utilizăm zilnic: cu doar douăzeci de ani în urmă jumătate dintre ele nu existau. Or, ritmul înnoirii va fi din ce în ce mai rapid. Știm, de exemplu, că medicina - și este valabil pentru ansamblul domeniilor științifice - a acumulat în ultimii treizeci de ani tot atîtea cunoștințe ca de pe vremea lui Hipocrate pînă în prezent și se consideră că în următorii zece ani va asista la tot atîtea schimbări, dacă nu chiar mai multe, ca în ultimii treizeci de ani.
În întreprinderi, dinamica schimbării intervine inițial la un nivel macroscopic: este vorba despre valsul fuziunilor, al restructurărilor organizaționale. Se schimbă numele, nu mai este românesc, devine englezesc, de exemplu. Aceste schimbări au, bineînțeles, consecințe considerabile pentru fiecare. Au devenit o constantă a vieții noastre la locul de muncă. Flexibilitate, mobilitate, reorganizare, adaptare, fuziune etc., cuvintele aparținînd sferei schimbării sînt omniprezente în vocabularul factorilor de decizie.
Mobilitatea profesională se intensifică. Acest fenomen atinge, în special, personalul de conducere, care rămîne din ce în ce mai puțin timp în același post. O anchetă realizată de Asociația pentru utilizarea personalului de conducere (iunie, 2001, Franța) indică, astfel, că în anul 2000 aproximativ o persoană de conducere din trei a cunoscut o formă de mobilitate, de altfel, chiar în cadrul aceleiași întreprinderi. Proporția mobilității externe (adică schimbarea instituției), deși mai puțin spectaculoasă, este în continuă progresie (4% în 1997 și 12% în 2000).
Unele schimbări sînt discrete, iar finalitatea lor nu este alta decît cea de menținere a lucrurilor în aceeași stare. Altele se dovedesc a fi mai impresionante, brutale, dureroase chiar. Nimic surprinzător în acest fapt, cînd se știe că schimbarea se definește ca un stres, mai exact, ca un răspuns de adaptare al individului la schimbare.
Schimbarea, introdusă într-o întreprindere pentru a-i ameliora sau a-i optimiza performanța, se poate dovedi negativă, chiar dacă este justificată din punct de vedere tehnic și managerial și este bine condusă. Dificultatea o reprezintă, deseori, factorul uman. Atunci cînd schimbările organizaționale nu își ating obiectivele, motivele acestui eșec sînt legate de factorul uman în 30% pînă la 70% din cazuri, susține J.R.Galosy, American Societz for Training and Development.
Acest fapt se explică frecvent printr-o necunoaștere a mecanismelor psihologice de adaptare la schimbare și prin nerespectarea cîtorva reguli fundamentale care ar trebui să guverneze introducerea schimbării în cadrul instituției.
Derularea carierei
Orice cariera profesionala este jalonata de etape, fiecare
putind genera un stres specific.
Debutul carierei: decalajul dintre asteptarile
dvs. profesionale, uneori naive, si realitatea mediului
profesional poate fi sursa de anxietate sau de insatisfactii. Mijlocul carierei: oportunitatile profesionale
se reduc si puteti avea sentimentul de "plafonare",
ceea ce produce frustrari. Este, de asemenea, perioada
in care pot aparea conflicte intre viata profesionala
si cea familiala. Sfirsitul carierei: conservarea competentelor
dvs. Si adaptarea la noile tehnologii pot genera anxietate.
Sentimentul de a nu mai fi util favorizeaza demotivarea. Pensionarea: este momentul in care energia trebuie
reorientata spre alte activitati, caci lipsa de activitate
poate sta la baza unei depresii.
Mituri și realități despre schimbare: digest
Mitul
Realitatea
Schimbarea se poate efectua fără durere
Orice schimbare implică o adaptare și, prin
urmare, stres
Schimbarea se poate efectua instantaneu
Schimbarea este un proces în mai multe etape,
deci, rareori, imediat
Doar marile schimbări suscită mari probleme
Schimbarea este percepută într-o manieră
foarte subiectivă și deseori irațională
În deosebi cei mai puțin competenți sînt
cei care se adaptează greu la schimbare
În mod paradoxal, cei mai profesioniști
au deseori, cele mai mari dificultăți în a suporta schimbarea
Pentru o schimbare reușită este necesară
uitarea rapidă a trecutului și concentrarea asupra viitorului
Orice schimbare implică pierderi și, deci,
regrete
