CADRU GENERAL   EXPRIMAREA SENTIMENTELOR ŞI A OPINIILOR          Dacă sînteţi decis să stabiliţi un dialog veritabil cu cineva, şi nu un duel, este în interesul dvs. să vă prezentaţi punctul propriu de vedere în termeni cumpătaţi. Nu pentru că vă îndoiţi de valoarea ideilor dumneavoastră, ci pentru a-i arăta că sînteţi foarte conştient că e vorba aici de propria percepţie a lucrurilor, că această percepţie nu e absolută şi că sînteţi deschis altor interpretări. O asemenea supleţe spirituală are virtutea de a stinge pasiunile în cadrul dezbaterii, de a-i şterge caracterul judiciar (nici nu mai e nevoie de a găsi un vinovat şi de a pronunţa condamnarea) şi ajută persoana din faţa dvs. să adopte la rîndul său un ton mult mai conciliant.     În practică, această ponderare a ideilor şi a sentimentelor pe care le exprimaţi faţă de celălalt, se traduce prin expresii de genul: "Am impresia că...", "Mi se pare că...", "După părerea mea...", "Am sentimentul că.. ." etc.     Aceeaşi supleţe a spiritului, aplicată la dorinţele dvs., se manifestă prin locuţiuni de tipul "Mi-ar place să ...", "Aş fi foarte fericit să ...", "Cît aş fi de mulţumit să ...", etc.     Lăsînd să transpară cu claritate aspiraţiile şi dorinţele dumneavoastră, arătaţi printr-o asemenea formulare că sînteţi foarte conştient că idealul pe care-l căutaţi nu e totdeauna accesibil, că obiectivele dvs. pot fi adoptate în funcţie de rezultatul discuţiei în curs, şi că anumite compromisuri sînt posibile şi acceptabile cînd sunt liber consimţite şi împărţite în mod echitabil.     Puteţi exprima foarte bine, cu amabilitate şi flexibilitate, şi convingeri puternice, ca să facilitaţi dialogul, şi totuşi puteţi constata la sfîrşitul schimbului de idei că poziţiile unuia şi ale celuilalt sînt de neîmpăcat, că e timpul să suportaţi consecinţele, fără ca pentru aceasta să renunţaţi la cea mai mare amabilitate. Astfel, flexibilitatea nu serveşte numai la "lipirea oalelor sparte". Ea poate, de asemenea, să-i determine pe protagonişti să ia act de deosebirile dintre ei şi să pună capăt relaţiei care îi unea, păstrîndu-şi totuşi respectul reciproc.     O relaţie spinoasă nu este, în general, consecinţa unei probleme mărunte, ci rezultanta unui întreg şir de antecedente, de neînţelegeri. Incidentul care umple paharul nu este astfel decît partea nevăzută a aisbergului. De aceea, într-o discuţie de punere la punct a diferendelor, ceea ce interesează este să nu vă lăsaţi antrenat în reproşuri anecdotice. Mai bine căutaţi să ajungeţi la miezul subiectului.     E suficient să rămîneţi în contact cu emoţiile dvs. , analizîndu-le regulat şi întrebîndu-vă: "Cum mă simt acum", apoi să exprimaţi aceste sentimente în mod direct interlocutorului. Un atare nivel de transparenţă nu e posibil decît dacă încetaţi definitiv să-l consideraţi pe celălalt drept duşman şi să vă temeţi că, dezvăluindu-i sentimentele dumneavoastră, veţi fi mai vulnerabil. Sinceritatea este o armă foarte puternică. Nu vă puteţi aştepta ca interlocutorul să respecte regulile jocului de-a francheţea, dacă dumneavoastră înşivă vă jucaţi de-a ascunselea cu sentimentele proprii. A trage concluziile asupra ceea ce nu merge "acum", a discuta cauza neînţelegerilor şi a căuta împreună o soluţie, este calea cea mai elegantă de a regăsi rapid un teren de înţelegere satisfăcător.          Iată cîteva exemple de declaraţii care par plasate chiar în miezul preocupărilor celor care le exprimă: ***     Soţia către soţul ei:     "Nu ştiu, Ion, însă am impresia că te interesezi din ce în ce mai puţin de mine în ultimul timp. Acest lucru mă nelinişteşte şi mă întristează enorm. Crezi că greşesc?"      ***     Un profesor către directorul său:     "Ceea ce mă revoltă nu e atît faptul că sînteţi exigent, ci că daţi impresia că sunteţi atent la doleanţele fiecăruia dintre noi."      ***     Părintele către copilul său:     "Sunt descurajat, pentru că am impresia că nu mă asculţi cu adevărat şi că habar n-ai că îmi fac griji pentru tine".          Cel care reuşeşte să rămână centrat pe esenţial, se găseşte într-o poziţie bună pentru a-l invita pe interlocutorul său să facă la fel, ca în propunerile următoare:      ***     Ştii, Nicu, am impresia că ne învîrtim în cerc şi că există ceva mult mai profund care te deranjează. Nu crezi?"      ***     "Înţeleg că purtarea mea cu această ocazie te-a putut nemulţumi, dar poţi să-mi spui ceva în plus despre sentimentele care te frămîntă acum? Cum te simţi şi care-ţi sînt aspiraţiile?"          Pentru a aplica o astfel de tehnică cu succes, esenţial este să rămîneţi simplu şi firesc. Lăsaţi-vă inima să vorbească, cu riscul de a vă scăpa de sub control şi încercaţi să aflaţi sentimentele interlocutorului.     Deoarece disputele se însoţesc adesea de vorbe jignitoare, în mod obişnuit, vă gîndiţi că cealaltă persoană vă urăşte, sau că nu are nici un fel de stimă pentru dumneavoastră, nici o consideraţie. În aceste condiţii, devine imposibil să acordaţi cel mai mic credit vorbelor lui, nici măcar să le daţi atenţie. Dacă doriţi să vă împăcaţi cu cineva, în ciuda raporturilor încordate, este esenţial să-l înştiinţaţi, în cursul unei discuţii, că ceea ce vă indispune la el sînt purtările lui, ideile sau sentimentele lui, dar că îl respectaţi profund ca persoană. Aceasta este cu atît mai valabil pentru o relaţie apropiată, deoarece certurile înflăcărate sînt semnul unei încrederi sau al unei nevoi de afecţiune frustrate, şi nu al pierderii ataşamentului sau al stimei. Dvs. vă revine sarcina să găsiţi cuvintele şi momentul oportun pentru a vă exprima stima, în cursul conversaţiei. Dacă reuşiţi, veţi reda celuilalt încrederea în legătură cu utilitatea şi posibilităţile unui dialog deschis şi sincer. Exemplele care urmează demonstrează această idee:      ***     "Ştiu ca nu e foarte plăcut pentru dumneavoastră să vă cer această reducere, dar nu fac decît să-mi reclam drepturile şi pot să vă asigur că agreez mult conştiinţa profesională de care daţi dovadă fată de clienţii dumneavoastră. "      ***          "Să ştii că, dacă sînt atît de supărată, e pentru că te iubesc cu adevărat şi că n-aş vrea să ţi se întîmple vreo nenorocire."      ***     "În ciuda tuturor reproşurilor şi acuzaţiilor mele, aş vrea sa ştiţi că apreciez mult străduinţa pe care v-o daţi pentru ca colectivul să iasă din această perioadă proastă".               Este bine ca în timpul discuţiei să evitaţi începutul de frază de genul: "Dvs./Tu sînteţi (eşti)...", "Dvs. /Tu niciodată nu mai înţeles atunci cînd eu...", "Tu te gîndeşti doar la tine...". Este recomandabil să folosiţi propoziţii care să înceapă cu EU.                         Exemple:          "Eu doresc (vreau) ..."- clarifică pentru tine şi pentru alţii ce vrei în realitate. Descrie clar ce contează cu adevărat şi ce nu are nici o importanţă - pentru exprimarea dorinţelor.          "Eu simt că... ", "Eu am avut senzaţia că..., atunci cînd ..." - fără a ataca persoanele, descrie comportamentul lor specific care te-a jignit - pentru o bună exprimare a mîniei.          "M-am simţit foarte mîndră de tine atunci cînd..., dar totuşi, aş aprecia mult dacă..." - exprimaţi mai întîi sentimentele pozitive, iar apoi cele negative; mixaţi sentimentele - pentru o mai bună exprimare a sentimentelor şi emoţiilor.               "Într-adevăr îmi doresc ca acest lucru să iasă bine", "Vreau să ştiu ce crezi şi tu în acest sens" - pentru exprimarea intenţiilor.          "Nu am intenţia de a vrea dificultăţi, dar...", "N-am vrut să te fac să te simţi jenat, dar..."- exprimaţi şi ceea ce nu a-ţi intenţionat să faceţi.