CADRU GENERAL   PRIETENIA - O ACHIZIŢIE VALOROASĂ          Din punct de vedere social şi biologic, oamenii sînt sortiţi să trăiască în grupuri mici - familii, clanuri şi comunităţi mai mari - şi să-i cunoaştem pe toţi cei din jur de la naştere pînă la moarte. Complexitatea lumii civilizate în care trăim poate fi copleşitoare pentru mulţi dintre noi. Ne putem însă face prieteni. Şi putem iubi.     Care sînt motivele pentru care ne îndrăgostim? Cum oferim şi cum primim dragostea? Cum se modifică nevoia noastră de iubire de-a lungul vieţii?     Avem nevoie să iubim. La fel, avem nevoie să ne simţim iubiţi.     Cu siguranţă sînteţi îndrăgostit atunci cînd bucuria şi bunăstarea unei alte persoane sînt la fel de importante pentru dvs. ca propria bucurie şi bunăstare.     S-a spus de nenumărate ori că pentru a iubi pe altcineva, trebuie mai întîi să ne iubim pe noi înşine. Este un raţionament corect - şi provine din înţelepciunea maturităţii. Cu alte cuvinte, pentru a crede în altcineva - a avea încredere - trebuie mai întîi de toate să credem în noi înşine.     Pentru a-mi putea clădi o relaţie cu altcineva, trebuie să pot fi în stare să spun: "Mă leg de tine. Cred în tine. Cred în noi." Pentru a mă lega cu adevărat de altcineva, totuşi trebuie să ştiu exact cine sînt şi ce vreau de la viaţă: dacă eu nu ştiu cine sînt, cum oare să ştiu dacă cineva e persoana potrivită pentru mine?     Adolescentul, de regulă, răspunde repede - prea repede - la această întrebare: "Tot ce vreau de la viaţă este El (sau Ea)!". Şi asta este o iluzie: nu ne putem regăsi propria identitate în altcineva. "Nu-l vreau decît pe El" poate părea romantic, dar nu este realist. Este o speranţă ce se hrăneşte cu iluzii ce vor fi, aproape sigur, sortite dezamăgirii.     Vă mai amintiţi prima dvs. iubire?     Prima iubire ne dă aripi. Ne inspiră. Ea survine cînd sîntem liberi, iar viitorul ne oferă promisiuni nelimitate. De obicei, e un sentiment fizic, puternic şi adînc. Prima iubire ne copleşeşte şi face ca totul în jurul nostru să pălească. Pune stăpînire pe timpul nostru. Ne comportăm aşa cum credem că ar trebui, uneori stînjeniţi de propriul comportament. Ca un uragan, prima iubire - de obicei, adolescentină - nu prea durează. Şi cînd cade ultima picătură de ploaie, iar vîrtejul devine briză uşoară, ce-a rămas?     Ideal ar fi să rămînă prietenia.     Relaţiile dintre oameni se caracterizează prin multe iluzii. Încercăm să atingem anumite scopuri - cum ar fi să-l mulţumim pe şef sau să mulţumim un client, spre exemplu - deci, ne comportăm cum ştim mai bine: Vrem să fim agreaţi. Pentru a-i împiedica pe ceilalţi să-şi formeze o părere greşită despre noi (pentru a fi agreaţi), deseori, ne camuflăm sentimentele negative şi nu rănim pe nimeni. Purtăm măşti şi, din nefericire, unii dintre noi încearcă cu atîta disperare să se facă plăcuţi, încît se supun riscului de a deveni la fel de superficiali ca şi măştile pe care le poartă. Cînd ne facem un prieten, trebuie să lăsăm măştile la o parte: Putem şi trebuie să fim noi înşine. De fapt, cînd sîntem alături de un prieten adevărat, am putea avea mai multă libertate de a fi noi înşine decît atunci cînd sîntem singuri.     Prieteniile trebuie clădite în timp; ele nu sînt statice. Cînd ne facem un prieten "din prima clipă", e doar un miraj, o iluzie. Numai timpul şi experienţa consolidează încrederea, care stă la baza prieteniei.      Îmi eşti prieten?          1. Îmi dedici o parte din timpul tău?     2. Mă asculţi - şi mă asculţi fără să mă faci să mă simt ca şi cum m-aş afla în faţa unui juriu.     3. Îmi aminteşti mereu că am şi eu puncte forte.     4. Mă ajuţi să mă vindec cînd sînt rănit.     5. Îmi spui adevărul cînd asta mă ajută; şi nu mi-l spui cînd nu-mi foloseşte la nimic.     6. Îmi arăţi prin comportament, ton şi zîmbet că e important să mă simt în siguranţă, confortabil, în largul meu.     7. Îmi arăţi că regreţi cînd m-ai jignit, mă laşi şi pe mine să-ţi arăt că îmi pare rău dacă te jignesc.     8. Nu profiţi de mine. Niciodată. Ai grijă să faci tot ce e nevoie ca să mă protejezi.     9. Îmi faci mici surprize.     10. Găseşti cuvinte care fac apel la tot ce e mai bun în mine.     11. Mă laşi să plîng cînd simt nevoia.     12. Mă încurajezi să-ţi spun adevărul şi să recunosc cînd îmi este frică.      Cultivaţi prieteniile     Dacă aveţi norocul să aveţi una sau mai multe astfel de persoane în viaţa dvs., faceţi ceva înainte să continuaţi lectura: Scrieţi-le o scrisoare sau telefonaţi-le chiar acum. Copiaţi lista de mai sus şi daţi-o şi altora. Dacă nu aveţi un astfel de prieten încă, continuaţi să perseveraţi: sincer şi cu încredere în sine şi în cei de alături.